Campania lunii octombrie

Sunt oameni care au muncit o viață întreagă, și-au crescut copiii, și-au dus grijile de zi cu zi și au sperat că, odată ajunși la bătrânețe, vor putea în sfârșit să trăiască mai liniștiți.

Dar pentru ei, bătrânețea nu a venit cu liniște.

A venit cu singurătate, boli, frig sau case în care plouă. Cu pensii din care nu ajung banii nici pentru cele mai necesare lucruri. Cu zile în care trebuie să aleagă ce nevoie poate mai aștepta până luna viitoare.

Când am ajuns la Profira și Ștefan, am înțeles din primele minute cât de mult poate duce un om în spatele ușii casei sale. Mătușa Profira are 69 de ani și, după patru accidente vasculare cerebrale, este imobilizată la pat. Nu se poate ridica singură și are nevoie permanentă de îngrijire. Lângă ea este soțul său, moș Ștefan, deasemenea de 69 de ani. El este cel care îi poartă de grijă zi de zi, deși și sănătatea lui este fragilă și are dificultăți de vorbire. La vârsta la care și el ar avea nevoie de cineva care să aibă grijă de el, moș Ștefan încearcă să le ducă singur pe toate. Când l-am întrebat pe moș Ștefan de ce au nevoie, nu s-a gândit la el, dar emoționat și modest ne-a spus tot de ce are nevoie soția sa. Pentru familia lor, nevoile sunt multe și constante: hrană, produse de igienă, scutece și produse pentru îngrijirea mătușii Profirea. Iar pentru perioada rece au nevoie de lemne pentru încălzire.

Mătușa Valentina are 62 de ani și trăiește singură într-o casă în care condițiile de trai sunt greu de imaginat. Condiții care n-am fi crezut că pot fi reale dacă nu le-am fi văzut cu ochii noștri. Are un grad sever de dizabilitate, în urma problemelor și violenței pe care le-a suferit în trecut din partea fostului soț. Loviturile primite în zona capului i-au lăsat urmări care îi afectează și astăzi viața. Iar copiii ei nu o mai recunosc ca mamă și au rupt legătura cu ea. Singurul om care îi este aproape este o vecină care, din proprie inițiativă, îi gătește, o îngrijește și încearcă periodic să o ajute cu ceea ce poate. Acoperișul casei sale este atât de deteriorat, încât a fost acoperit de autoritățile locale cu un strat subțire de peliculă. Prin găurile lui, razele soarelui pătrund în casă în zilele senine, iar când plouă sau ninge, apa și zăpada ajung în interior.  Ne-a fost greu să privim și să ne gândim că acolo trebuie să treacă prin fiecare anotimp. Mătușa Valentina nu are nici măcar o toaletă elementară - nici în casă, nici în curte. Pentru un om care trăiește singur și se confruntă cu un grad sever de dizabilitate, lipsa unor condiții atât de elementare face fiecare zi și mai grea. Pe lângă alimente, lemne, produse de igienă și lucrurile de strictă necesitate, pentru mătușa Valentina simțim datoria să facem mai mult. Ne dorim împreună cu voi să găsim o soluție pentru acoperiș și să contribuim la îmbunătățirea condițiilor în care trăiește.

La ai săi 74 ani, moș Mihail este și el unul din bătrânii care trăiește complet singur. Soția și copiii l-au părăsit demult, iar astăzi nu mai are pe nimeni din familie aproape. Când am vorbit cu el, ne-a impresionat cât de multă liniște poate încăpea în viața unui om. Singurătatea l-a făcut să se retragă tot mai mult. Nu prea iese din gospodărie. Nu merge la cumpărături, nu merge la farmacie și nu are pe cine să sune atunci când îi este greu. În perioada rece, situația lui devine și mai grea. Din cauza condițiilor în care trăiește, iarna ajunge să-și petreacă timpul într-o verandă rece, încercând să se încălzească.Când l-am întrebat de ce are nevoie, a răspuns modest, cu lacrimi în ochi, că are nevoie de lemne și cărbune pentru foc, de alimente și de lucrurile de bază pe care nu și le poate procura singur. Dar, poate mai mult decât atât, moș Mihail are nevoie să știe că cineva își amintește de el.

Moș Ștefan are 79 de ani. Ceea ce ne-a marcat atunci când am aflat povestea lui este că nu are nici măcar o casă a lui. Locuiește în casa unei rude, din mila acesteia. Pensia lui este mult sub 2.000 de lei și trebuie să-i ajungă pentru toate cele necesare. Când ai atât de puțini bani, nu mai vorbim despre ce îți dorești. Vorbim despre ce îți permiți să cumperi și ce trebuie să lași pentru altă zi. Pentru moș Ștefan, ne dorim să adunăm alimente, lemne și lucrurile de bază de care are nevoie pentru a trece prin perioada rece.

Sunt 5 oameni, 5 povești care ne-au făcut să ne oprim și să ne întrebăm cum reușesc să treacă singuri prin singurătate.

Noi credem că lucrurile se pot schimba atunci când fiecare contribuie câte puțin. Iar când acel puțin se adună, poate deveni un ajutor care contează cu adevărat. În luna octombrie, vrem să fim alături de acești oameni și să le ducem lucrurile de care au nevoie, să le facem casele puțin mai calde, zilele puțin mai ușoare și să le amintim că nu sunt singuri.

Orice donație ne ajută să transformăm această campanie dintr-o promisiune într-un ajutor real, dus până la ușa lor.